Achizitiile de bunuri si servicii care nu sunt strict necesare obtinerii veniturilor, chiar si unele cheltuieli efectuate pentru sediul societatii, diverse abonamente, cheltuieli cu deplasarile in tara sau strainatate daca nu au justificare economica, cumpararile de bunuri, alimente pentru familia patronului care depasesc limita legala pentru deducerea cheltuielilor de protocol, si alte asemenea pot fi reconsiderate de organele de control ca si dividende si taxate cu 16%, chiar daca societatea inregistreaza pierdere contabila sau e platitoare de impozit pe venitul microintreprinderilor.
Conform Cod Fiscal. art. 7 alin. (1) pct. 12 se consideră dividend din punct de vedere fiscal şi se supune aceluiaşi regim fiscal ca veniturile din dividende:
- suma plătită de o persoană juridică pentru bunurile sau serviciile achiziţionate de la un participant la persoana juridică peste preţul pieţei pentru astfel de bunuri şi/sau servicii, dacă suma respectivă nu a făcut obiectul impunerii la primitor cu impozitul pe venit sau pe profit;
- suma plătită de o persoană juridică pentru bunurile sau serviciile furnizate în favoarea unui participant la persoana juridică, dacă plata este făcută de către persoana juridică în folosul personal al acestuia.
Acest impozit pe dividend se declara prin Declaratia 100 in luna urmatoare aparitiei sale si anual in Declaratia 205 privind impozitele cu retinere la sursa ale persoanelor fizice. Impozitul se plateste lunar pana pe 25 ale lunii urmatoare.