Categoriile de stocuri pentru care nu se mai colectează și plătește TVA la scăderea din gestiune sunt bunurile distruse, pierdute sau furate, în condițiile în care aceste situații sunt demonstrate sau confirmate în mod corespunzător de persoana impozabilă.
Conform Normelor Metodologice Cod Fiscal pct. 53 alin. (10) societatea nu colectează TVA în cazul bunurilor distruse, pierdute sau furate, în condițiile în care aceste situații sunt demonstrate sau confirmate în mod corespunzător, în situații cum ar fi, de exemplu, următoarele, dar fără a se limita la acestea:
- calamitățile naturale și cauzele de forță majoră, demonstrate sau confirmate în mod corespunzător;
- furtul bunurilor demonstrat pe baza actelor doveditoare emise de organele judiciare;
- contractele de leasing financiar având ca obiect bunuri mobile corporale, altele decât bunurile de capital, care se reziliază, iar bunurile nu sunt restituite de utilizator în termenul prevăzut în contract, caz în care locatorul/finanțatorul nu are obligația să efectueze ajustări ale taxei deduse dacă face dovada că a inițiat și a efectuat demersuri pentru recuperarea bunului, indiferent dacă la finalizarea acestor demersuri bunul este sau nu recuperat de către societatea de leasing;
- bunurile de natura stocurilor degradate calitativ, care nu mai pot fi valorificate, caz în care nu se fac ajustări ale taxei deductibile dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiţii:
- degradarea calitativă a bunurilor se datorează unor cauze obiective dovedite cu documente.
- se face dovada că bunurile au fost distruse;
- pierderile tehnologice sau, după caz, alte consumuri proprii, caz în care persoana impozabilă nu are obligația ajustării taxei în limitele stabilite potrivit legii ori, în lipsa acestora, în limitele stabilite de persoana impozabilă în norma proprie de consum. În cazul depășirii limitelor privind normele tehnologice ori consumurile proprii, se ajustează taxa aferentă depășirii acestora.
- perisabilităţile, în limitele stabilite prin lege;
- casarea activelor corporale fixe, altele decât bunurile de capital demonstrate sau confirmate în mod corespunzător.
Obligația de a demonstra sau confirma în mod corespunzător că bunurile au fost distruse, pierdute sau furate revine persoanei impozabile. În situația în care organele de inspecție fiscală nu consideră suficiente dovezile furnizate de persoana impozabilă, acestea pot obliga persoana respectivă să efectueze colectarea TVA.